Vrei să înveți o limbă străină... sau doar îți place să crezi asta?

Astăzi am avut o discuție foarte interesantă cu o cursantă despre motivația în ceea ce privește învățarea unei limbi străine. Deși discuția inițială a pornit de la metode mai eficiente de organizare, și-a dat seama că de fapt discuția reală era una despre motivație. Motivația de a face lucruri pentru... tine! De ce le faci? De ce vrei să le faci și de ce nu? Ce stă de fapt în spatele acțiunilor și dorințelor tale?

Acest proces de gândire reflectă, dincolo de toate, cine ești tu ca om, cum gândești, cum te raportezi la propria persoană, care este personalitatea ta și dacă o cunoști cu adevărat ca să știi cum să „lucrezi” cu ea pentru a obține ceea ce îți dorești. Sau poate că nu îți dorești.

Pentru că în unele cazuri doar crezi că îți dorești să știi o limbă, însă pe fond e o dorință pe jumătate falsă. Îți dorești la nivel teoretic, "ar fi frumos să", "mi-aș dori", însă în realitate nu ești dispus să faci pași în acel sens și îți găsești tot felul de scuze. Și nu e absolut deloc o problemă atâta timp cât ești sincer cu tine și identifici de ce crezi că îți dorești, dar de fapt nu îți dorești. Aici este cheia esențială în a-ți înțelege nevoile și a te cunoaște.

Un alt aspect important este cât de bine îți cunoști scopul pentru care faci anumite lucruri. Faci lucruri din inerție sau ai un scop? De obicei, în procesul de învățare al unei limbi străine ai un scop precis (schimbare de job, obținerea unei diplome, un Erasmus, integrarea în discuții cu francezi la job etc.). Întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este: scopul acesta este unul imediat sau pe termen lung?

Dacă este imediat, atunci și acțiunile întreprinse trebuie să fie cu finalitate imediată: înveți expresii, scrii, asculți informație ce ar putea avea aplicabilitate imediată, nu de folosit peste 2 ani.

Dacă scopul nu este unul imediat, atunci nu trebuie să pui presiune pe tine pentru că vei deveni rapid demotivat. Trebuie să îți cunoști ritmul și nevoile și să fii cât mai sincer cu tine chiar dacă uneori descoperi lucruri care îți displac despre tine.

Nu în ultimul rând organizarea. Dacă ți-ai setat în calendar să faci o oră de franceză în fiecare zi, poate că ai supraestimat. Ești genul care să poată sta concentrat o oră și să lucreze intens? Ai suficient timp să îți aloci o oră de lucrat? Activitățile sunt suficient de diverse? Când vine ora de lucrat ai un plan concret pe care îl urmezi sau lucrezi haotic în ideea că tot se prinde ceva? Toate aceste întrebări trebuie să aibă un răspuns concret. Și dacă în urma lor îți dai seama că totul este prea mult pentru tine, atunci poate ar trebui să îți adaptezi totul la ritmul și felul tău de a fi, de a lucra, interesele tale, la lumea ta.

Dacă te simți pierdut în tot acest proces și nu știi de unde să reîncepi cu franceza sau cum să te motivezi, poate e cazul să apelezi la un îndrumător care să te ajute să vezi lucrurile altfel, să te ajute să te descoperi și să lucrezi mai ușor, să iei procesul de învățare ca pe o bucurie în viața ta și nu ca pe o corvoadă.

Tu ce crezi? Ți-ai pus vreodată aceste întrebări?